Ezekiel 47

Râul vindecător din Templu

1După aceea, m-a dus înapoi la intrarea Casei. Și iată că ieșea apă de sub pragul Casei, înspre est, căci Casa era cu fața spre est. Apa venea de sub partea dreaptă a Casei, de la sud de altar. 2M-a scos prin poarta de nord și m-a făcut să ocolesc prin exterior până la poarta exterioară dinspre est. Și iată că apa se prelingea din partea dreaptă.

3Bărbatul acela a ieșit spre est cu o sfoară de măsurat în mână, a măsurat o mie de coți și apoi m-a trecut prin apă. Apa era până la glezne. 4A mai măsurat o mie de coți și m-a trecut iarăși prin apă. Apa era până la genunchi. A mai măsurat o mie de coți și m-a trecut din nou prin ea. Apa era până la coapse. 5A măsurat încă o mie de coți și iată că apa devenise acum un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa crescuse atât de mult, încât se putea înota în ea. Aceasta devenise un râu care nu mai putea fi traversat. 6El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?“.

Apoi m-a luat și m-a adus înapoi pe malul râului. 7Când am ajuns, iată că pe malurile râului, de o parte și de alta, erau foarte mulți copaci.

8El mi-a zis: „Această apă curge spre teritoriul din est, coboară în Araba și se varsă în mare. Când se varsă în mare, apele mării se vor vindeca. 9Orice ființă vie, care mișună acolo unde curge râul, va trăi. Vor fi foarte mulți pești pentru că, acolo unde va ajunge apa aceasta, apele se vor vindeca. Pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, totul va prinde viață. 10Pescarii vor sta de-a lungul lui; de la En-Ghedi până la En-Eglaim va fi un loc de aruncat năvoadele. Vor fi foarte mulți pești, de orice fel, ca peștii din Marea cea Mare. 11Mlaștinile și bălțile însă nu vor fi vindecate, ci vor fi lăsate pentru sare. 12Pe malurile râului, de ambele părți, vor crește tot felul de pomi fructiferi. Frunzele lor nu se vor veșteji și roadele lor nu se vor sfârși căci vor rodi în fiecare lună și aceasta pentru că apa râului iese din Sfântul Lăcaș. Roadele lor vor fi pentru mâncare, iar frunzele lor pentru vindecare“.

Granițele țării

13Așa vorbește Stăpânul Domn: „Acestea sunt granițele țării pe care o veți împărți ca moștenire celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Lui Iosif îi revin două părți, dar restul țării 14s-o împărțiți în mod egal, așa cum am jurat, cu mâna ridicată, că o voi da strămoșilor voștri. Țara aceasta va intra deci în moștenirea voastră.

15Aceasta va fi granița țării:

partea de nord va fi de la Marea cea Mare, pe drumul Hetlonului, trecând de Lebo-Hamat, spre Țedad, 16Berota, Sibraim (care este între granița Damascului și granița Hamatului) și Hațer-Haticon care este aproape de granița Hauranului. 17Așadar, granița va fi de la mare spre Hațar-Enan, de-a lungul graniței de nord a Damascului, având în nord granița Hamatului. Aceasta va fi partea de nord.
18Partea de est, între Hauran și Damasc, între Ghilad și țara lui Israel, va fi Iordanul, de la graniță până la marea din est, și anume până la Tamar. Aceasta va fi partea de est.
19Partea de sud va fi de la Tamar spre sud, până la apele de la Meribot-Kadeș, și apoi de-a lungul Râului Egiptului, până la Marea cea Mare. Aceasta va fi partea de sud.
20În partea de vest, granița va fi Marea cea Mare până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta va fi partea de vest.
21Să vă împărțiți țara aceasta între voi, potrivit cu semințiile lui Israel. 22S-o împărțiți ca moștenire atât pentru voi, cât și pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru și cărora li s-au născut fii în mijlocul vostru. Ei să fie pentru voi ca niște băștinași între fiii lui Israel. Să-și primească moștenirea împreună cu voi, în mijlocul semințiilor lui Israel. 23În orice seminție va locui străinul, acolo îi veți da moștenirea, zice Stăpânul Domn.